Noi reguli pentru permisele de conducere si examinatori testati cu poligraful

Pentru combaterea fraudarii examenelor de obtinere a permiselor de conducere, acestea vor fi trimise noilor soferi prin curierat, astfel ca domiciliul solicitantilor sa fie verificat, a anuntat Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV). Dupa intrarea in vigoare, la 15 mai, a noii organigrame a institutiei, odata cu infiintarea unui serviciu propriu de control al Directiei, vor fi efectuate controale inclusiv de verificare a cunostintelor examinatorilor, cu aparatul poligraf.

Prin folosirea curieratului pentru trimiterea permisului titularului vor disparea cazurile in care persoanele cu carti de identitate falsificate puteau obtine permis pentru ca prin curierat domiciliul din buletin va fi totodata verificat.

Tot pentru combaterea fraudarii examenelor de obtinere a permiselor s-a dispus ca dosarul de examinare sa poarte o „eticheta unica pe tara”, astfel incat in momentul in care titularul dosarului sustine examen in alt judet sa se poate sti ca acesta a mai sustinut test pentru obtinerea permisului.

Sursa: Hotnews

Premiera – Lecţia fantasmagorică a lui Horaţiu Mălăele

Piesa lui Eugène Ionesco „Lecţia” a cunoscut o nouă montare pe scena românească – la Teatrul Naţional din Bucureşti, Sala Atelier. Regia este semnată de Horaţiu Mălăele.

Scrisă în 1950, „Lecţia” lui Ionesco a văzut lumina rampei, în special după 1990, în câteva variante regizorale, printre care cea a lui Mihai Măniuţiu, de la Teatrul Naţional din Cluj, cea a lui Horaţiu Mălăele de la Theatrum Mundi sau cea a lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Maghiar din Timişoara.

Ne întrebăm, de ce oare acest text al clasicului Eugène Ionesco este pus în scenă atât de rar? Totuşi, Mălăele l-a ales pentru a doua oară ca să-l regizeze şi să interpreteze rolul principal – cel al Profesorului. El creează acest spectacol în cheie comică, până la un punct. Absurdul, fără vreun impediment, trece în farsă.

O farsă tragică, căci asta este lecţia ionesciană, în opinia lui Mălăele: „O farsă tragică ce denunţă absurditatea tezelor unice şi exclusiviste, limbajul ca instrument al puterii şi relaţia letală dintre sexualitate şi dictatură”.

PERSONAJELE
Trei personaje ridicole apar în scenă, rând pe rând, după ce este ridicată „cortina” în Sala Atelier – cortina ce fereşte de ochii publicului interiorul camerei, unde are loc acţiunea, iar după ce este ridicată devine tavanul încăperii. O masă şi trei scaune compun mobilierul. O fereastră mică – aproape de tavan. Atât. Profesorul şi Eleva sunt mereu în scenă. Servitoarea Marie vine şi pleacă atunci când îi cere Profesorul.

Nu pare nimic neobişnuit la început: o elevă vine acasă la Profesor să ia lecţii în particular. Începe lecţia, însă nu există nici o logică: Eleva pare drăguţă, dar e neghioabă; Profesorul e obosit, dar de fapt e fragil mintal, e un psihopat – dintr-o dată îl vedem transformat în ucigaş; Servitoarea e o femeie cicălitoare, însă malefică. Ea îl domină pe Profesor, ea acoperă toate cele 40 de crime şi nu i se pare ceva înfricoşător.

Cuvintele înşiruite sunt paralele cu emoţia. O fantasmagorie. Pare o distracţie: râzi până îţi dai seama că Profesorul e maniac. Până când absurdul trece în dramă. Horaţiu Mălăele are darul de a face publicul sa râdă. Regizorul şi actorul Mălăele te poate duce în zona comicului, dar în acest caz nu până la final, ci până când este „împins totul până la paroxism”.

Căci finalul e tragedie şi vorba dramaturgului: filologia duce la ce e mai rău. Şi când se produce drama nu mai râzi. Doar aplauzi, pentru iscusinţa artistică, pusă în slujba „teatrului violent comic”, aşa cum îl vedea Eugène Ionesco.

Cu rolul Eleva, Aylin Cadâr a primit botezul în scenă – alături de Horaţiu Mălăele – Profesorul. Celui de-al treilea personaj îi dau viaţă alternativ Natalia Călin şi Victoria Dicu. În 60 de minute, un profesor al scenei şi elevele actriţe te conving de faptul că teatrul poate însemna putere – puterea care încorporează un teatru „violent comic, violent dramatic”. Aşa ca în Ionesco.

Sursa: Jurnalul

Peste 100.000 de oameni s-au adunat la Noaptea Muzeelor din Bucureşti

Cele 11 instituţii bucureştene care şi-au deschis porţile publicului în Noaptea Muzeelor – sâmbătă spre duminică – au înregistrat peste 100.000 de vizitatori, Muzeul Naţional de Istorie a României fiind cel preferat de publicul din Capitală, potrivit cifrelor estimate de reprezentanţii acestuia. Astfel, Muzeul Naţional de Istorie a României a înregistrat aproximativ 24.000 de vizitatori, au declarat pentru Mediafax reprezentanţii instituţiei.

Muzeul Naţional de Artă al României a înregistrat un public de 15.000 de oameni, iar Muzeul Naţional de Geologie – 20.000. De asemenea, Muzeul Naţional de Artă Contemporană a fost un alt punct de interes pe harta vizitatorilor în Noaptea Muzeelor, circa 10.000 de oameni trecând pragul instituţiei. Acelaşi număr de vizitatori a fost înregistrat şi de Muzeul Municipiului Bucureşti. Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, care din motive de securitate a patrimoniului nu a putut prelungi programul după căderea întunericului, a organizat un program complementar – Dimineaţa Muzeului -, care a înregistrat un total de 10.400 de vizitatori. De asemenea, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” a înregistrat un public de aproape 15.000 de oameni. Pe lângă aceste instituţii, în Noaptea Muzeelor, publicul a avut acces gratuit şi la Muzeul Naţional al Literaturii Române, Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţilor Vechi, Muzeul Naţional „George Enescu”, Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”. Cele 11 muzee bucureştene au oferit publicului acces gratuit, precum şi o serie de programe speciale, până aproape de orele dimineţii. Expoziţii, spectacole de muzică, dans, teatru şi film, proiecţii în aer liber şi evenimente speciale interactive au fost doar câteva dintre evenimentele pregătite „insomniacilor activi”. Peste 2.200 de muzee din 41 de ţări europene au participat la cea de-a cincea ediţie a Nopţii Muzeelor. Noaptea Muzeelor a debutat în Franţa, în 1999, iar apoi s-a extins la scară europeană, începând din 2005. Evenimentul a propus pentru 2009 „încurajarea interacţiunii dintre muzee şi actul de creaţie în toată diversitatea lui” (spectacole artistice, ştiinţifice şi tehnice), potrivit Ministerului Culturii din Franţa.

Sursa: Gardianul

Elena Gheorghe, locul 19 la Eurovision. Castigator: Alexander Ryback, Norvegia. De ce este Romania codasa?

Elena Gheorghe s-a clasat pe locul 19 în finala de sâmbătă seara, în care au participat 25 de state. În competiţia din acest an au fost înscrise, însă, 42 de ţări, iar 17 dintre ele au fost eliminate în faza semifinalelor.

„Noi nu avem o industrie muzicală ca să ne batem cu ţări cu tradiţie. De aici ni se trag toate“, explică Andrei Partoş, jurnalist şi comentator muzical. Acesta crede că există mai multe motive pentru care România nu reuşeşte să câştige Eurovisionul şi ocupă, în general, poziţii codaşe.

„Contează întregul pachet pe care îl oferi, însă cel mai mult contează piesa. Dacă ai o melodie foarte bună, aşa cum a fost «Let Me Try», cântată de Luminiţa şi Sistem, nu mai contează că ai sau n-ai vecini care să te voteze, pentru că te votează toată lumea“, adaugă Partoş.

O piesă bună anulează votul geo-politic

Comentatorul este de părere că principala schimbare ar trebui făcută chiar de organizatorul selecţiei naţionale, Televiziunea Română. „Până acum, am mers la Eurovision cu ce-am putut, ne-am chinuit, ne-am biciuit şi nu am ştiut să ne facem prieteni. Televiziunea Română ar trebui să-şi asume răspunderea, să aleagă un cântăreţ, un compozitor, să facă o treabă până la capăt“, mai spune Andrei Partoş.

Cristian Faur, compozitorul melodiei „Let Me Try“, care a adus României cea mai bună poziţiei din istoria participării la Eurovision, crede, de asemenea, că numai o piesă foarte bună are şanse să câştige concursul. „România s-a prezentat, mai tot timpul, cu lucruri copiate. Noi am fost întotdeauna decalaţi, întârziaţi, am încercat să mergem pe o reţetă folosită la ediţiile precedente“, spune Cristian Faur.Românii nu ştiu să facă spectacol

Mihai Traistariu, cu piesa „Tornero“, a avut un succes mult peste aşteptări, în 2006. „Eu am analizat foarte bine fenomenul Eurovision, pentru că vreau să mai particip şi vreau să câştig de data asta. Concluzia mea este că dacă vrei să fii în faţă, trebuie să ai ceva aparte, o sclipire, o scânteie, iar dacă nu poţi prin voce, atunci prin spectacol. Nu ai voie să fii normal, cum a fost Elena“, spune cântăreţul.

De aceeaşi părere este şi George Zafiu, director muzical la Europa FM. „Cu excepţia Luminiţei Anghel şi a trupei Sistem, noi nu facem nimic spectaculos. Trimitem o fată frumoasă sau un băiat şi ne mulţumim cu atât. Noi, românii, nu ştim să facem entertainment, nu ştim să facem spectacol“, explică realizatorul radio eşecurile României la Eurovision.

Zoli de la Sistem crede că există două condiţii pentru pentru a câştiga concursul: originalitatea proiectului şi o melodie foarte bună. „Dacă luăm competiţia din acest an, eu cred că Norvegia a câştigat pentru că fost originală, a avut o poveste, a ştiut cu ce să cucerească. Elena a cântat neaşteptat de bine, doar că piese în genul acela s-au mai auzit la Eurovison“, spune artistul.

„Dacă vorbim la modul general, vă pot spune că la Eurovision se pune preţ pe o sumă de valori: creativitate, coregrafie, show, piesă, îmbrăcăminte, promovare, poveste. Eurovision este ca o pizza de opt felii, dacă lipseşte una nu poţi să o serveşti“, conchide Zoli.

Punctaj-record pentru Norvegia

Cu victoria de sâmbătă seara, Alexander Ryback a stabilit, totodată, şi un record: cel mai mare număr de puncte câştigate vreodată de un concurent. Norvegianul a adunat 387 de puncte, dintre care 16 note de 12 (punctaj maxim) de la ţările care l-au votat. Norvegianul a primit puncte de la toate cele 41 de ţări care au putut vota (Norvegia nu şi-a putut vota concurentul). Procentajul Norvegiei a fost de 78,6%, cel mai mare din istoria Eurovision.

Aexander Ryback :„Am câştigat pentru că am spus o poveste“

Născut în Belarus, la 13 mai 1986, şi crescut în Norvegia, Alexander Rybak (foto) a învins sâmbătă seară cele 24 de ţări alături de care a concurat în finală. Supranumit şi „Harry Potter al Norvegiei“, tânărul s-a acompaniat cu vioara, instrument la care cântă de la vârsta de cinci ani.

„Fairytale“ („Basm“) este melodia pe care a compus-o şi cu care a câştigat, de altfel, competiţia de la Moscova. Vara aceasta va juca într-o producţie cinematografică norvegiană, fiind obişnuit deja cu lumea teatrului şi a filmului. Alexander a participat în ţara sa la varianta norvegiană a emisiunii „Megastar“, unde nu a câştigat nimic. În ceea ce priveşte Eurovisionul, spune că a câştigat pentru că „am spus o poveste“. Înaintea finalei, Rybak era marele favorit atât la casele de pariuri, cât şi în diferite sondaje.

Întrebat dacă originea sa belarusă l-a ajutat în câştigarea Eurovisionului, acesta a mărturisit că în Belarus oamenii sunt recunoscuţi pentru melancolia lor, în timp ce în Norvegia s-au adunat cei mai fericiţi oameni de pe planetă.

Aceasta este melodia castigatoare:

Iata si melodia interpretata de Elena Gheorghe:

Sursa: Adevarul